,,Noutate şi uimire”: Elena Bianca Răileanu şi Ana Maria Onisimiuc

Darul copiilor de a zugrăvi pe hârtie din ,,vistieriile” sufletului a fost aprofundat anul acesta, remarcându-se rezultate optime chiar şi în rândul celor de curând integraţi în Atelierul de pictură ,,Vasile Popescu” din cadrul Aşezământului: Elena Bianca Răileanu (14 ani) şi Ana Maria Onisimiuc (13 ani).

Sârguinţa cu care acestea au lucrat a fost recunoscută şi valorizată în cadrul celei de-a patra ediţii a expoziţiei de pictură, Uimirea, cea de fiecare zi (21 mai 2016) – Vernisaj evaluat de doamna Maria Olimpia Tudoran Ciungan din Sibiu, critic şi istoric de artă.

În acest sens, ne îndreptăm privirea, încă o dată, spre cuvântul celui care a familiarizat copiii cu această latură, ajutându-i să-şi descopere şi să-şi dezvolte talentul – Aquarelistul Vasile Popescu – care ne înfăţişează rezultatele implicării celor două fetiţe:

<<Din ,,Grupa mică”, ANA ONISIMIUC, s-a detaşat net, atât prin numărul lucrărilor, 16, dar şi prin talentul pe care-l dezvăluie pe hârtia de acuarelă, având un progres semnificativ.

Lucrările sale au un echilibru şi sunt rodul unui copil curios şi, de o bucată de vreme, răbdător cu ceea ce lucrează, spre a avea parte de succes. Cele mai reuşite acuarele ale sale sunt în culorile reci, pe care, acum, le ,,simte” mai bine. Nu se neagă, însă, lucrările în tonalităţi calde, dar rafinamentul, deocamdată l-am găsit mai mult în armonia tonalităţilor mai reci.

Menţionăm acuarelele: Bisericuţa din sat, Vis 2, Puritate, Frumuseţea naturii, Zori de zi, Somnoroase păsărele.

Ana are un potenţial deosebit, încă nevalorificat. Are o perspectivă semnificativă, DACĂ, şi numai dacă va munci în continuare, mai organizat şi mai mult.

BIANCA RĂILEANU, are expuse 10 lucrări de acuarelă, din care menționăm, Iarna pe uliță, Meleagurile copilăriei mele, Frumusețea copilăriei.

Partea pozitivă este modul îndrăzneț în care înțelege să ,,aplice” culoarea, fiind directă în modul de exprimare, care trădează multă nestatornicie, căutare și un oarecare neconformism, care, bine dirijat poate fi benefic. Este, dintr-un anumit punct de vedere opusul Anei, ca temperament. Acest fapt este relevant dacă privim în paralel două lucrări pe aceași temă, iarna, Bisericuța din sat a Anei și Iarna pe uliță, a Biancăi. Prima, e o iarnă liniștită, calmă cu structruri orizontale, paralele, ce induc liniște, chiar monotonie, nemișcare; Gama cromatică în tonuri reci, bine armonizate.

Iarna pe ulițăe redată în tonuri acute, cu texturi oblice, radiale ce exprimă o atmosferă dramatică, dinamism, chiar mușcătura gerului! Lucrările ei, expuse pe simeza Galeriei Așezământului, sunt niște reușite demne de luat în seamă. Cu perseverență, Bianca poate ridica cu mult valoarea artistică a acuarelelor sale, talentul său real fiind peste nivelul actual.

Secretul e că orice talent, e ca o sămânță dată de Creator, care crește nebănuit de mult DACĂ e îngrijită. În artă aceasta înseamnă muncă pentru ați depăși propriile limite, o luptă cu tine însuți (care e cea mai dificilă). Merită cu prisosință să faci acest mic sacrificiu, pentru a onora harul dat de Dumnezeu și-n acest fel, onorând pe Dumnezeu, Creatorul tău și a toate.>>