,,Performanţă în arta picturii”: Larisa Dragomir

Larisa Dragomir,

… cu vârsta de 18 ani, a prezentat, anul acesta – în cea de-a patra ediţie a expoziţiei de pictură, Uimirea, cea de fiecare zi, organizată la Galeria de Pictură aflată în incinta Aşezământului şi evaluată de doamna Maria Olimpia Tudoran Ciungan din Sibiu (critic şi istoric de artă) – 22 de lucrări, majoritatea de un bun nivel tehnic. Alături de Nicoleta Onisimiuc și Andrei Baciu formează nucleul ,,dur” al pictorilor din cadrul instituţiei, activând aici încă de la fondarea Atelierului de pictură ,,Vasile Popescu” (2013).

În continuare, pentru o mai limpede desluşire a mesajului transmis de Larisa prin intermediul tablourilor ei, redăm cuvântul Aquarelistului Vasile Popescu – artist consacrat de pe meleagurile ardelene – care le-a devenit mentor copiilor noştri:

<<În afară de însușirea mult personalizată a tehnicilor predate, și aplicate conform percepției intime a influențelor realităților din jurul ei, Larisa a început să dovedească o inteligență compozițională, pe care, dacă continuă s-o dezvolte, arta sa va avea foarte mult de câștigat. Ca și la ceilalți mici artiști din Atelier, recomand mult lărgirea culturii generale cu precădere literatură (mai ales ,,consumul” de poezie) ce rafinează mult percepția, dezvoltă de necrezut imaginația și-n genere viziunea imaginii artistice; de asemenea, filozofia care deschide perspectiva unor teme cu adevărat mari și adevărate pentru o pictură matură și de înaltă clasă. ,,Ucenicii” mei au această putere de acumulare și interpretare, dovada fiind și faptul că cei mai mulți ,,gustă” cu succes muzica, ca instrumentiști (Larisa Dragomir, Andrei Baciu, Bianca Răileanu) ori ca soliști (Paraschiva Juganariu) ori coriști de succes.

Larisa, are o interpretare a subiectelor, de înaltă ținută  artistică. O remarcă specială pentru o hiperbolă splendidă a Florilor de mac, inspirată din cunoscuta poezie cu același titlu a lui Lucian Blaga. În aceași gamă, dar la o dimensiune mai mică, sunt de văzut metaforele intitulate de ea: Ce-ți doresc eu ție, Iubind în taină, Nu te-ai priceput, Crăiasa apelor – spectaculoasă, din toate punctele de vedere (idee, tehnici, expresie a Vreme trece, vreme vine…). O profunzime semnificativă găsim în Calea Omului, aleasă cu mult entuziasm ca și copertă de carte de preotul Vasile Eugen Barz, ce slujește la Madrid.

Cum e și firesc, majoritatea lucrărilor, au ca izvor de inspirație, propriile trăiri, specifice vârstei, pe care le are sau le-a avut la un moment dat și a socotit să le exprime prin culoare și formă.

O mare parte din lucrări sunt o încercare de interpretare (cele mai multe foarte reușite) a cosmosului poeziei Eminesciene: Luceafărul, Revedere, Mijloc de codru, Ce te legeni o bună motivare pentru a cunoaște mai profund poezia.

Puterea picturii Larisei, unul din elemente, este pasiunea ce-o transmite fără rețineri, mai ales prin culoare, fierbinte, viguroasă, ce inundă privitorul prin zămislirea de sentimente puternice, dar delicate: Flori de mac, Visteria, Miezul verii, Nuntă-n codru. Un alt vector pe care se bazează acuarelele sale este sensibilitatea feminină, ce-i permit ,,hipersimțirea” celei mai mici unde de sentiment: Inefabil, Căldura din inima mea, Căutare, Timpuri și timpuri, Somnul codrilor.

O abordare mai concentrată pe Sine, mai ordonată, o poate răsplăti cu un nivel artistic al tablourilor pe care, Larisa nu le poate nici reliza, nici bănui.

Dumnezeu, fiecăruia îi dă un har. Problema omului e de-al descoperi, apoi de al onora pe Creator, înemurind, acest har, prin muncă, multă muncă. Zicerea sacră: Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, nu se referă la aspectele fizice, materiale, ci la calitatea de A CREA!>>